Liviu Ioan StoiciuLiviu Ioan Stoiciu
15.01.2025

În mocirla memoriei

Azi mă simt un vierme în calendar. Mă simt rău.
Căzut de pe picioare, mă târâi prin mocirlă, asta e mocirla
memoriei colective? Îmi sticlesc ochii, aș merita
să fiu strivit, să scap de toate grijile. Nu
mai reușesc să-mi găsesc un loc, mă scufund în mine, ies
la suprafață, nu mă mai strădui să-mi caut de lucru.
Nu mai am demult iluzii, ba chiar cred
că de la asta mi se trage – azi mă simt un vierme, mâine,
cine știe, poate voi prinde aripi. Mă sucesc din
loc în loc, alunec în abis, mai sunt pe aici, totuși? Adevărul
e că am fost în iad, unde parcă toate erau
nemaipomenite și se făceau singure! M-am întors bazat pe
emisia de unde electromagnetice ale creierului,
azi nu mă mai pot baza… M-am lepădat de mine însumi. Azi
mă simt un vierme pe care ți-e silă să-l strivești
cu piciorul. Iertați-mă!