Carmen Firan 
Tai zilele din calendar una câte una
Ca soldații în așteptarea permisiei
Verific de câteva ori cum va fi vremea
Îndes în valiză cărți de citit cu ochelari de soare
Acolo anotimpurile au fost demult anulate
Toate rămân etern înflorite
Doar merii nu cresc
Doar gutuile nu se coc
Frunzele se îngălbenesc doar de singurătate
Când eram mică nu credeam că Florida există
Era doar un cuvânt plin de portocale
O livadă de vise crescută în mintea
Profesorului nostru de geografie
Care nici el nu credea
Că istoria se va încălzi vreodată
Și ne tot arăta cu indicatorul puncte
Indescifrabile pe o hartă
Nimic nu seamănă cu tinerețea mea la mare
Doar mirosul de alge după furtună
Pe malul oceanului nu se sărută îndrăgostiți
Se plimbă singuri tatuații vorbind la celulare
Iguanele împietresc pe asfalt
Bătrânii lenevesc în cărucioare la soare
Se umple plaja cu păsări de iarnă
Canadieni sezonieri evadați în enclave rusești
Engleza e trimisă înapoi la școală
Chiar și așa tai zilele una câte una
Până când mă voi acoperi de albastru
La umbra palmierilor cu trunchiul
Tras în piele de elefant privind
Tot singură luna.
