Gărgărița

O stare de rău – de dimineață până seara: tu
m-ai descărcat. Nu am altă
explicație. Am căzut urât, psihic. Nu mă puteam concentra,
nu m-am putut bucura nici o clipă de prezența
noastră la Mănăstirea Cernica, a fost de ajuns să mă cerți
la plecare. Ce mi s-a întâmplat? Toată
duminica de 13 iulie am fost suspendat. Am auzit numai
starețul, la sfârșitul slujbei, când spunea că
rugăciunea nu are efect dacă nu ai o clipă de grație, în
care să te regăsești… Vorbe. Am sărutat
moaștele, m-am lăsat miruit, degeaba – aglomerația din
biserică, nădușeala și
senzația de nespălat mi-au distras și ele atenția. Nu
m-am simțit în apele mele nici când
am ațipit, pe o pătură, pe iarbă, la umbră, sub un copac,
în cimitir – după ce le-am aprins lumânări lui
Virgil Mazilescu, Ernest Bernea, Radu Petrescu, Daniel
Turcea, Gala Galaction, Ion Țuculescu, nu
mi s-a scurs în pământ supărarea, întristarea, singurătatea.
Eram cu tine dar n-am schimbat o vorbă,
canicula și țânțarii s-au adăugat depresiei mele… Ce puteri
vrăjitorești ai tu, pe care nu le poți
stăpâni, sau de care nu ești conștientă? Fiindcă numai tu
m-ai putut influența în halul ăsta. Tu erai cu
lanțul. Câmpul meu electromagnetic era prea slab atunci,
sau din contră? Nu mai aveam dorințe
ascunse și gândurile vechi îmi apăruseră în vis, monstruoase.
Tu aveai sentimentul vinovăției, ca mine? Tu

îmi sufli o gărgăriță de pe mână.