Farmecul propriei disperări

Misterele pădurii se pierd în ciuperci: să le aduni,
să nu le aduni? Pagubă în ciuperci! Nu
ești cunoscătoare. Sunt ghebe, doamnă, nu sunt otrăvitoare.
Ele sunt anterioare apariției ființelor
și lucrurilor. „Doar dacă vreuna din ghebe nu și-a schimbat
compoziția între timp”… Lumea coboară
veselă de pe muntele Fitifoiu cu sacoșele pline de mistere
maronii, care se vor pierde până la urmă în
stomacuri – la începutul lunii octombrie. Acesta e farmecul

propriei disperări, să nu știi dacă este otrăvitoare. Inițial,
dimineața, lumea a fost sculată
la rugăciune, a luat trenul de la București și
a coborât la Predeal – mare nevoitoare, tu m-ai chemat la
biserică de la miezul nopții… Mă așteptai pe
pragul bisericii, unde creșteau
ciupercile văzând cu ochii și de unde pornea o dâră care
se pierdea în pădure. Dar asta nu e nimic,
mi-ai cerut să deschid și dicționarul de mistere al pădurii –
limfatic, fără iluzii. L-am deschis. De aici

încolo ne-am expus
împreună fondului omenesc de barbarie.