Doar atât

Cât din noi e lăsat întâmplării

și cât alegerii țintite

când timpul își încurcă șireturile șiretlicurile

făcând din viitorul promis un prezent bun la toate

un ciob de oglindă în care se reflectă pădurea

crescută în urma ta și pălăria

fluturată într-o zi de vară

pe o etajeră între cărți și imortele prăfuite

din copilărie rămasă nepurtată

cât va fi mâine din ce era ieri

și cât ne mai rămâne acum

se subțiază lumina ori se îngroașă întunericul

potecile taie sau ocolesc același drum

peste cât se vor împreuna apele

se vor împreuna mâinile cu firișoare albastre

râuri subțiri curgătoare în dreptul inimii

planetă de vise pulsând insomniacă

de cât e nevoie să ai măsura propriei tale măsuri

să acoperi cu palma pământul devenit o nucă

strecurată în buzunar de o bunică șăgalnică

care a răsturnat legile fizicii

și rânduirea stelelor doar pentru tine

la cât începe numărătoarea să semene a verdict

numerele să se amestece între ele

șireturile să se înoade pe gât

timpul e bob de nisip

doar atât.