Deasupra vârtejului

Cioturi de amintiri pe deal, câte vrei, cioturi pline cu
cuiburi de insecte, înscrisuri
înregistrate la întâmplare pe dealul de deasupra

vârtejului. Vârtej al îndreptării
relelor năravuri? Sigur că nu, din contră, ce tâmpenie. Aici,
unde bate în retragere moartea, cât e
sătulă – nemernica asta, care nu ne lasă să dormim liniștiți nici

deasupra vârtejului. Bate în retragere, dar
nu se lasă. Inexpresivă, pe
umeri cu un ciot smuls de pe deal, care îi aduce aminte, îi
ține de foame… Moartea arde și luminează
când mai apropiată, când mai îndepărtată – ea stinge fitilul
din senin, la o adică. Fitilul

aprins care plutește în uleiul frumos
mirositor, acum, aflat într-o farfurie: ulei umflat, deal,
deasupra vârtejului…