Coborând, coborând

Îi dau aerul vechimii. Coborând,
coborând — ieri-alaltăieri era un munte, astăzi e
un deal, mâine-poimâine va fi o câmpie: privește în zare,
oprit pe o coamă să admire relieful, la
o vârstă. Doamne, cum mai trece omul! Dacă stă bine și
se gândește, mai are de trăit un pic, după
care va fi uitat pe drum: va arunca la coș din ce a adunat,
nu va mai avea nimic de câștigat, sufletul
o va lua razna, inima lui va pierde și ce n-a avut… Va fi
tot mai obosit și de la un moment dat
se va plictisi să mai continue, se va retrage la vatră,
se va relaxa la maximum și se va adresa în
numele tuturor cu: Să vorbim, să vorbim, în loc să ațipim
în ceas de amiază — în dezacord cu noi înșine,
în dezacord unii
cu alții. Lipsiți de însemnătate… Coborând,

coborând, devenim lucruri.