Ce mai caut

Supărat, trezit supărat și azi. Mai exact, născut
supărat, cei asemenea mie ar trebui izolați… Eu trăiesc
dintotdeauna izolat, în fiecare dimineață mă
întreb: încotro? Ce fac eu azi cu mine? Ce mai caut pe
aici? N-am nici un rost, sunt un intrus…
Stau cu ochii în gol, văd în reluare pieile crude
uriașe, de vite, cu sânge pe ele, puse la uscat pe gardul
grajdului, la Cabana Izvoarelor, e un
gând supraetajat, repetat de fiecare dată cu alt simțământ,
alt miros, nu mai scap de el, mă exacerbează
visceral – și nu ajung nici așa,
sensibilizat la maximum, nicăieri. Cu mine nu se mai poate
face nimic, trebuie să pun capăt acestei aventuri
care a durat atât. Își

reproșează că nu s-a scufundat destul în taină – „în
adâncul întunecat al uitării”. Mai
coboară un pas. Azi.