Caut și nu găsesc

Ordinea n-a fost schimbată. Crucea asta a poetului
a crescut pe mormânt, altele ca ea
au scăzut – e de vină pământul, dacă a plouat, dacă a fost
secetă, dacă i s-a pus îngrășământ. Nu,
domnule, i s-a pus alt
postament de ciment… Sub cerul de grăsime? N-ai umor,
trebuie să recunoști. Mă simt neputincios și
ostenit, sunt descurajat de atâta căutare, privesc de sus la
vrăbiuțele de pe plajă cum ciugulesc din
porumbul fiert aruncat, dar nu găsesc nimic. Și caut… E
o înșelăciune la mijloc. Nu cuget. Totul
e o înșelăciune. Crucea

asta e de fier, nu e o putreziciune ca mine…

Își ridică ochii de pe harta pe care a
scris un poem. Un blestem, uite. Arată o altă cruce,
întărită cu pixul. Cu scopul să descopere
înșelăciunea. Azi, când lumea se preschimbă în cealaltă
lume. Când încep și nu se mai termină
îndoielile de adâncime, dureroase și nu-ți mai rămâne
decât să iei tranchilizante