Carmen Firan 
Criza noastră cea de toate zilele
Ia-o de la noi azi și iartă-ne nouă greșelile noastre
Vanitatea de a ne crede singurii cuceritori ai pământului.
Se roagă unii, alții înjură
Unii își iartă trecutul, alții nu mai suportă să se uite în oglindă
Fluturii sorb lacrimile broaștelor țestoase.
În solitudinea aleasă unii scriau poezii creau filosofie și simfonii
Singurătatea impusă e cușcă de sârmă ghimpată
Cămașa de forță a gândurilor împinse înapoi după cortina de fier
Papa predică în pustiu implorând spiritul fantomatic
Care și el se ține la distanță contemplându-și propria singurătate.
Când fluturii vor dispărea, vom plânge singuri.
