O apă

Curgea o apă

printre portocali,

o apă tânără,

mușcată,

mestecată

de turmele

cântării și-ale

cântării cântărilor,

care urcau dealul Galaadului,

ah, nu!,

acolo nu cresc portocali.

Curgea o portocală,

o portocală mică,

tânără nu

și nici

mușcată,

curgea cu boturile turmelor,

spre apa tânără,

dințată pe la coturi.

Unde e,

unde e cântarea cântărilor noastre?,

au ridicat turmele

ochii către ceruri.

Susul le-a tăcut tot,

și-a dus norii

cu încetul, aproape i-a dus,

să nu se-nfricoșeze turmele,

să nu cumva să nu

mai recunoască

vremurile.

Și portocala tăcea,

dar

curgea

printre copitele despicate

de iarbă,

de piatră

și

de cărare.

Curgea întreagă,

rotundă

și

neatinsă de verde.

În urmă-i,

în urmele-i,

cântarea cântării vechimii celei de dinainte de cântec.

(sursa foto: ulitarnica.ro)