La prima vedere

Despre dragostea la prima vedere am auzit, am citit, am văzut spectacole și filme. Nu fac parte dintre cei care cred că nu există decât ce li se-ntâmplă lor. Deci, sigur există dragostea la prima vedere.

Mie însă mi s-a-ntâmplat prietenia la prima vedere. Și afinitatea la prima vedere. Și rudenia inimii la prima vedere. Și cevaulfărănume la prima vedere. Și nu o dată.

De dimineață, în metrou, suflul meu s-a dus către o femeie la care mereu mă gândesc cu un fel de drag pe care nu-l pot pune în cuvinte. L-aș dansa însă. Oricând l-aș putea dansa.

E o femeie pe care am cunoscut-o la un eveniment unde trebuia să vorbesc. Ea a vorbit înaintea mea, iar eu am închis ochii și-am ascultat-o. Vocea ei, tonurile ei, lumina din ele – toate m-au făcut s-o ascult cu ochii închiși. Am înțeles atunci că suntem rude. Că n-am cum să explic asta nimănui, dar nu suntem mai puțin rude. Că n-o s-o sperii vorbindu-i despre asta. După eveniment, am făcut cunoștință. Mi-a întins mâna. Cea mai frumoasă mână de femeie, cele mai frumoase mâini.

Ne-am mai văzut de câteva ori, de fiecare dată pe fugă. La ultima întâlnire, am întrebat-o, habar nu am de ce, când e ziua ei. 28 martie a zis. Sau cred că a zis, nu mai știu sigur. Cum nu mai știu nici dacă am notat data în fostul telefon sau nu. În ăsta nu scrie nimic la data nașterii ei. Plus că, la mutarea datelor dintr-un telefon în altul, am acum două intrări: una cu numărul de telefon, alta cu e-mailul.

Așa că-n dimineața asta, în metrou, am căutat în telefonu-mi să văd de ce m-am gândit eu cu fulger la ea. N-am găsit nimic. Apoi, mi-am amintit de ultima noastră întâlnire și de acel 28 martie. Parcă așa a zis, 28. Azi e însă 27. De dimineață, așa credeam, că-i 27.

Ies din metrou și sun. Și dacă nu mai știu sigur când e ziua ei ce-o să fie? O sun azi, că poate-i mâine. Sau poate am înnebunit și-a fost ieri, ce-i cu 28 ăla din capul meu? În fine, o sun fiindcă simt eu că trebuie s-o sun. Acum gândul meu a luat forma zâmbetului ei. Dar nu mi-a răspuns. M-a sunat ea peste vreo oră, iar eu i-am spus că mi-a intrat un aer de ea prin trenul metroului, prin pământ, scări și stuc. Sau ce piatră o fi aia de la metrou. Ea a râs și-a zis: „Azi este. Azi, 28.“

Ah, deci cineva din capul meu interior știa că azi e 28 și că azi e ziua ei, chiar dacă tot capul meu exterior credea că-i 27 și se-ndoia că mai știe când e ziua ei?

În fine, treaba cu ziua de naștere nu mi-a arătat decât că sentimentele trec prin ceruri și prin pământuri, prin capetele de dinafară și prin alea de dinăuntru, prin inimile de carne, prin alea de iarbă și prin alea de soare, că, da, există dragoste la prima vedere pentru că prietenia ce altceva este decât o dragoste mai puternică? Dar de ce-aș numi eu prietenie această minunată afinitate? Sau poate că prietenia este și în afara unei relaționări frenetice. La mine este.

Foto: Costică Acsinte

(text publicat pe anabarton.ro)