Camelia Radulian 
Zorile dau buzna în târg,
preoții tămâiază adâncul pieptului.
Respir adânc și înghit tăcere
Simt sare
Nuielele împletesc colivă
Iarba dă-n verde
Femeile urcă dealul.
Atâtea lumânări n-am văzut niciodată
E o foame tristă de pământ săpat
şi de martie reavăn.
Frig pe tufele de brânduşe,
lutoasă câmpia unde va fi curând
dezmăţ de pir.
Sub gardul curţii
nici n-a venit primăvara.
O, doar un gând în mine de-ar fi rămas neatins!
E atâta pustiu în livadă,
că văd crescându-mi drept
gutuii pe umbră.
