Camelia Radulian 
Ca un plumb pe țeava puștii
mi-ai pus la tâmplă spaima
că ne vom pierde curând
exact în ziua acestei vieți.
Mă irosisem atât de intens
în ultima cățărare de iederă
amintindu-mi leșinul îmbrățișărilor noastre
nici nu mai știu când întâmplate
și cât de neomenesc
dar toate pleacă într-o bună zi.
Iau cu mine fumul acelui tango
îl înfășor în jurul orașului
dorm cu fruntea pe umărul lui
ca să pot îmbătrâni.
În gări trec hamali
cu cireși scuturați
Acum parcă ninge.
Sunt bolnavă de dragoste.
