Camelia Radulian 
Mă salvez mereu cu fraze riguroase, clare
sunt om, deci am nevoie
de semne concrete.
În fiecare noapte îmi scot din sertare nimicurile
ca să pot adormi
mai ales pădurea de nucet
Ah,
mi s-au dat dovezi că ar veni
tocmai din Sierra Nevada, plină de bube
de la febră.
A dansat tango toată noaptea cu fermierii
a fumat cu aborigenii
s-a destrăbălat ca o târfă în albiile de nămol de la Marea Moartă
am auzit că a mângâiat marinarii
în timp ce își scria tratatul în limba foșnetului
în limba telegrafului
în limba pietrei.
Mi-a spus cu multă seriozitate să iau aminte
la cei înjosiți, ei îmi pot da foc
să mă salvez, să mă salvez
să nu mă consum pentru o singură speranță
Firește că pot să rămân și așa, cu ghiozdanul în spate
și chiar să chiulesc de la ore când nimeni nu înțelege
că trece solemn parada de ora cinci
pe aleile parcului.
Scuzați, domnilor, atâta lipsă de glorie încă nu am văzut
Prada tocmai sfâșie pradă
ce brand!
Dar să lăsăm asta. Revin:
veți admite măcar atât?
eu sunt singura mea patrie
și în ea nu știu să fi fost atâta strâmtoare.
Alta nu voi avea, oricum, niciodată.
