Camelia RadulianCamelia Radulian
25.12.2015

Te caut în toate bunicile…

Ştii, astăzi nu ninge. Mă tot uit pe fereastră, aşteptând acele zăpezi de odinioară şi mâna pe care mi-o puneai pe umăr, trezindu-mă: “du-te repede la geam, să vezi ceva frumos!”

Aşa mă trezea mama în anii copilăriei, când cădea prima ninsoare. Rămâneam mult timp buimacă, lipită cu fruntea de sticla rece, privind frenezia aceea de alb orbitor care se aşeza pe crengile salcâmilor din faţa blocului şi pe căciulile caraghioase de astrahan ale bărbaţilor, până când toate contururile se diluau încet şi ochii începeau să mă doară de atâta lumină.

În vremurile alea, zăpezile veneau devreme, încă din primele zile de noiembrie, dar, fiindcă locuiam aproape de gară, le puteam vedea uneori chiar din octombrie, aduse pe spinările vechi şi ruginite ale vagoanelor de tren, când vântul încă mai zbura prin aer miros de frunze învinse de prin pădurile de la marginea oraşului.

Sub iarnă, bulevardele deveneau neputincioase, taciturne şi bătrâne, ori poate doar mi se păreau mie aşa, fiindcă îmi amintesc de mine ca de o ciută flămânzită, jinduind să ajung, după prima ninsoare, în casa de la ţară a bunicilor. Pentru că acolo iarna se întâmpla altfel şi pentru că acolo veneau nu numai zăpezi înalte cât să înghită toate coamele dealurilor înțesate de sănii şi de chiote, dar venea, mai ales, an de an, noaptea magică a Crăciunului.

Erau poteci printre zăpezile cât gardul, văi pline de fum, mirosea a lemn ars, a funingine şi a cozonaci puşi la dospit, a dogoare de casă bucuroasă să întâmpine cu bucate îndelung trudite orice rubedenie venită de te miri unde. Freamăt de dragoste, de tihnă şi de voie bună era…

11707523_982935678412769_8388363558895646601_n

Crăciunul însemna, înainte de toate, “împreună”. Era o rânduială a regăsirii şi împreunării familiei, în care, ca în icoana Sfintei Fecioare, mama era mereu alături de fiul ei.

Pentru mine nu poate fi nici astăzi altfel povestea Crăciunului decât aşa cum mi-a povestit-o bunica prima oară, într-o seară cu miros ameţitor de brad şi de boabe fierte, la lumina focului de lemne din sobă : “În noaptea asta se va naşte pruncul lui Dumnezeu. Dacă îl vrem şi în casa noastră, trebuie să fim unii lângă alţii şi să îi arătăm că ne iubim, pentru că Isus vine numai în casele în care e multă dragoste şi iertare între oameni”. Şi, Doamne! Nicio predică nu a fost vreodată mai tulburătoare decât cuvintele ei din acea noapte îndepărtată de decembrie.

Am înţeles abia mai târziu de ce Crăciunul era nu numai o stare de fierbere legată de pregătirea bucatelor şi de primenirea caselor – pentru că orice întâmplare de seamă din viaţa omului s-a pecetluit mereu în jurul mesei -, dar mai ales acea sfioasă împăcare cu toate cele ale vieţii, venită din rânduielile vechi, în faţa cărora ne plecam cu toții capetele într-o tulburătoare muţenie a supunerii. Eram vii, eram împreună, aveam ce pune pe masă şi astea toate ne erau de ajuns pentru a înţelege cât de cutremurător de frumoasă şi de simplă e viaţa, totuşi.

foto autor

Azi nu mai ninge. Oraşul tot e într-o goană convulsivă de lumini, claxoane, nervi şi neodihnă.

Pe masa mea sunt rânduite aceleaşi bucate din vremurile copilăriei, însă multe scaune au rămas goale. Şi totuşi, mi-am lipit fruntea de geamul ferestrei şi am aşteptat să te aud chemându-mă să văd ninsoarea. Şi totuşi, am văzut acei bărbaţi îmbrăcaţi în fâşuri bleumarin, traversând încă străzile cenuşii, cu căciulile lor caraghioase de astrahan.

Şi te-am văzut, dintr-o dată, foarte bătrână, mamă, stând aievea în spatele meu, la fel de bătrână cum era și bunica în vremea în care mi-a spus şoptit, la gura sobei, pentru prima dată, povestea Crăciunului.

Iată, aşez acum în faţa scaunelor voastre goale aceleaşi farfurii din care mâncăm şi noi, ca să vă am alături şi să duc mai departe sfâșietoarea părere că în noaptea asta totuşi ninge şi totuşi văile se umplu de fum, că totuşi părinţii nu pleacă niciodată, aşa cum amintirile nu pleacă dintre pereţii caselor în care e multă iubire şi iertare între oameni… Crăciun fericit, mamă! Acesta e scaunul tău!.. Au trecut anii, iar eu te caut acum în toate bunicile…

44.578 cititori