Camelia Radulian
Ieri m-am visat soldat şi-am asfinţit
la margine de câmp, pe-o mânăstire
bătea în mine clopot de nuntire
și glonţul era câmp rostogolit.
În carnea mâinii, pustiiri de prun
mi-au spulberat sălbăticită floare;
simţeam în mine mama cum mă doare
şi rădăcini – cum lutul mi-au dospit.
Am fost rugini şi veşted. Și prin fân
m-au rumegat cirezi, şi ani, şi schije;
am tot urcat în maci prin roşii tije
cu numele mereu
fără stăpân.
Ieri m-am visat soldat şi-am asfinţit
şi glonţul mi-a fost câmp rostogolit…
(sursa foto: vb.tagreed.org)
…Ai grijă când treci strada,
semafoarele nu au aflat
să stea când te dor genunchii
şi vii greoi-agale
dintr-o ţară moartă demult
doar pentru că adie vântul prin zilele tale
deșarte
şi abia urci scările năpădite de iarbă
cu gândul aproape-n ruine
si pereţii
sub care pulsezi
ca un greiere stors de cântec
bând ceai în fiecare duminică, la 10 fix dimineaţa,
blajină, căruntă şi zaharisită ca mierea,
aproape pustie
în bătaia clopotelor de peste drum,
cu eşarfa ta vişinie
la vremea liturghiei,
când lumea se închină, iar tu eşti singură
de la sfârşitul războiului, ba poate al lumii
şi încă îl aştepţi
făcând economii la sânge
lângă foile îngălbenite
de Puşkin, Tolstoi, Esenin
ce ştiu eu, nu mai ţin minte gura lui
fruntea lui de zeu, de înger, Doamne iartă-mă,
cânta la pian și ne iubeam
și mi-au spus că nu i-au mai găsit niciodată brațele
să mă mângâie, să mă treacă pragul casei
ştiu doar atât: ochii
aiaiaii! ochii lui… dar nici ai mei nu mai văd,
e ceaţă în toate zilele mele
urcă păienjenii lângă mine şi eu nu mai văd,
nu mai văd viaţa asta deodată
prin ferestrele tale de nord
unde oare el şi-a lăsat oasele,
prin ce zăpezi
înalte, înalte și duse
în pustiul de frig al Siberiei,
dar întoarse mereu, precum câinii,
lângă samovarul tău
sfârâind în aroma săracă de naftalină și tei
aiii, liniște! ai, durere!
aiii, viaţa mea frunză,
viața mea abur
cum te depărtezi tu,
cum te duci de la mine
cum tragi sub unghii țărâna
până deasupra gurii,
deasupra ochilor,
până la gene…
(sursa foto:static.eva.ro)
Eu cred ca toamna asta va veni mai devreme,
dar tu ai grijă, ai grijă când treci strada
moartea pândeşte în claxoane,
tanti Tania…
(Imagine cover de pe wallpaperswa.com)
