Și mi-e frig să te uit

Cât de frumoasă eşti tu!

Cât de frumoasă ţi-e bruma!

Răsuflarea mieilor trece prin tine

logodne în câmp

sunt mâinile tale mierii

și turme de lobode verzi şi verbine

prelungi

ochii tăi

prinşi în dungi

de păcat vișiniu.

Porumbei speriaţi

îţi sunt sânii pe lună

au fior de cucută

hămesită şi rea.

Bună

de-ţi sapă prin humă

îți e apa din ochi.

Ah! năucă ţi-e pielea frăgezie, de fragă

Mi-eşti dragă…

Mai ştii? Aşa îmi spuneai…

Eu mă duc la fântână

în sângele meu

cu papucii cei groşi şi merg prin zăpezi

ca mereu

mai aproape de ziduri.

Mă împiedică-n riduri și-n ramuri

toată curtea de iezi.

Mă mai vezi

dintre pietre și vrejuri?

hai, urcă, urcă pe geamuri

iederă grea!.. .

E o lună nebună, nebună

are sânge pe mâini

și-are lacrimi în ochi ca o ciumă

de mătase si frig.

Eu mereu…

sap în sângele meu

când te strig

Şi mi-e frig să te uit.

Și mi-e greu…

(sursa foto: love-wallpaper.com)