Camelia Radulian 
Eu parcă așa știu
am văzut răzbunări și măceluri
de la bun început
Am ascultat sfâșierea mătăsurilor
din bordel
și Doamne, sacrul tău
mă pândea fără măsura de-a-i rezista.
Tot ce e ascuns și învăluie am întâmpinat
ochii cârtiței erau și ei acolo
mă priveau liberi și obraznici
scrumul fiecărei femei atinse de dragoste
se făcea un fel de ploaie
plutea estetic peste
părul galben vopsit strident
cauciucuri
dozatoare de lapte, frunze, fosfor
Disting și acum urma lăsată de cretă
pe traseul mătăsurilor giulgiului meu
Mi-e teamă uneori, dar nu spun
preotul meu are pleoapele umflate
de la psaltire și fum
În sacru profan el vorbește.
Din ce-i ambiguu își va face velință.
