Roșu lung

Până la frunte m-ai curăţat de pământ,

ca pe psalmi m-ai urcat, ca pe vânt

lasciv mi-ai prins viața într-un ștreang de viori,

şoptindu-ţi dogoarea în urechile dragului.

Hai, vino, dragoste, vremea mă năruie

tu eşti tot aşa îndelungă

cum viaţa ni-i gând,

frunză în dungă,

şi-adânc ţi-e pumnalul ce-mi scurmă

haina mea de pământ.

Jumătăţi de genunchi

mi-au ieșit prin cuvânt,

jumătate de ploaie

port de la tine

mi-e bine, mă dospești din ruine,

mă tot speli de ninsori

în grajduri de nori.

Ah! Fânu-i verde, lunca e-n floare

dragul meu are răsuflare de frunză

paşii lui se-ncâlcesc prin cicoare

nopţile noastre au piele de mânză.

Înveleşte-ne frigul în lemne de fagi;

oasele-s limpezi, e lumină ca-n spânz

suntem jar lângă viscol, roșu lung peste fragi,

nopțile noaste au sudoare de mânz.

Ah! Lunca-i verde şi e-n dreapta păşunilor

dragul meu are răsuflare de cimbru

rana buzelor ni-i vâltoare de zimbru

umbra noastră e pielița alunilor.

Dragul meu are ochi de migdal;

ah! lunca-i verde şi e-n inima crucilor

cutele noastre cad pe vuietul nucilor

unghiile mâinilor

ni se scurg

prin podbal…

(sursa foto: sfondi-desktop.eu)