Poveste căruntă

Devotchka, tu să știi,
va trece un tren peste toate
se va turna mult asfalt
amintirea ni se va întinde cu obrazul
pe calea ferată,
într-o zi cu mucegai
și cu pâine uscată.
Azilul nostru va arde.

Tăiați, umerii câmpiei vor fi încă vii
o să poți să-i mai vezi de departe,
înainte de prea târziu.

Poate îmi voi face cândva o casă,
poate îmi voi face un rost:
te voi lua cu mine pentru totdeauna, Devotchka.

Voi aprinde o lampă
într-un tango de demult
și îți voi citi, pe genunchii lui,
cele mai frumoase scrisori netrimise
de dragoste.
Stepele ne vor cerși un petec de galben
Poate că și fostele noastre toamne
vor începe
curând.