Orașul unde tace Dumnezeu

În urma noastră e un rest de ieri,

Oraşele-au plecat cu două trenuri

În carnea mea şi duc spre nicăieri

Îmbrățișarea ta din alte vremuri.

Aş fi putut să nu-mi mai amintesc

Mi-ai şters, plecând, scrisorile şi trupul

De trupul tău de ieri şi de sărutul

Din care azi doar umbre te vestesc.

Aş fi putut să uit şi să nu ştiu.

Statui de gol şi gol de paşi pe stradă

Doar ochii mei pe urlet de zăpadă

Doar tu prin ei şi vântul pământiu.

Aş fi putut să mi te tac în gând,

Să mi te plec, să mi te-nchid în ziduri

Cum m-ai plecat şi tu pe triste riduri.

În lutul meu, de tine mă scufund.

Să mi te plec şi să te tac, mi-e greu.

Rămână acest cântec despre tine

Să ducă-n vânt vagoanele pe şine

Şi-oraşul unde tace Dumnezeu…