N-am fost o elevă bună

Te dau afară mă săgeta profesoara
în timp ce scria formule pe tablă
-dihănii prelungi cu boturi umede
din brațele cărora eu repetam obsesiv
doi minus unu egal totdeauna zero vă jur

Potolește-te sau te dau afară
și afară nici măcar nu ningea
era un uter cald duhoare prăfoasă de cretă
și urină dospită dinspre veceuri

mă chirceam lângă ușa înaltă
cu părul plin de fluturi
aveam spini de trandafiri traversându-mi palma
puteam auzi ochii încercănați ai profesoarei
(ochii au cel mai subtil sunet din lume)
pășind umil prin magazinele cu perle
ieșind apoi, căprui și umezi, în ploaie
izbindu-se de ghena de gunoi niciodată ridicată la timp
în cartierul de est al unui octombrie
mirosind a mucegai și a rouă încă de la revărsatul zorilor
ea și matematica ei

așezându-și mereu degetele frumos desenate
în dreptul inimii
după ce izbea cu catalogul în catedră
cumplita fiară
a zilelor mele nerușinat de tinere

Mai presus de tangenta la cerc îi calculam ridurile
rânjind când toți șopteau pe la colțuri
ce scârbă urâtă poartă pantofi demodați
are varice cât degetul de groase
ce scorpie
puneți-i muci pe catedră s-o ardem de vie să-i punem piedică
s-o rupem în bucăți și s-o dăm la câini
are datorii la întreținere nevroze petice margarină
un bilet la tratament pe an
și un copil nereușit plecat undeva
fără adresă

Are lacrimi la colțul ochilor
iubirea a stins ultimii tăciuni
în apartamentul ei de la etajul 5
o pisică i-a fătat pe preș
și o mușcată i-a înflorit lângă calorifer
în plină iarnă
ha ha… Hai, dormi
tangenta la cerc va face slalom
prin plex
te va izbi în plămâni
va radiografia universul
dar tu nu vei afla niciodată formula cu care
să oprești viscolirea delirul prăjiturile sfoiegite vinul acru artroza
știi
elevii închid mereu ușa în urma profesorilor
vine toamna
fluturilor le cad aripile de frig

o bătrână își pierde portofelul
pentru că vine o vreme când uiți
când nu le mai poți tine minte pe toate
vreme când cazi
si drama ta de fostă profesoară e atât de penibilă
pe lângă scandalul mondial al crizei petrolului
și mai ales pe lângă beneficiile teoremei lui Pitagora

în timp ce eu nu am reușit să aflu mai mult de atât
unu plus unu egal 3
și doi minus unu fac eterna singurătate
dor spânzurat de praguri
ușile nu se mai deschid

Hai, dormi
zilele înghit încet-încet
copiii de pe coridoarele duhnind a urină
creta le va scrie pe suflet cândva
ecuația acestei mărturisiri doamnă profesoară
îți iau în palme
mâna tresărind în dreptul inimii,
rup o buruiană
dintr-un pământ puțin
numai al tău
recunosc iată azi fluturi dihănii tăceri
tristele lor formule
pe aerul negru

da văd era simplu
mă iertați
dar eu n-am fost niciodată
o elevă
bună.