Magazinul de vise

Sunt Cristina. Am 27 de ani şi facultatea de management, la particulară. Vând la un non-stop și fac curat prin magazin. Şi descarc duba cu marfă. Fac de toate.

Sunt mică, am 1 metru 50. Dar pot să ridic. Pun stivele cu sticle mai aproape de uşă, dacă mi-e prea greu sau dacă mă taie la mână. Am fost slăbuţă de când mă ştiu. Tata spunea că nici la câini nu sunt bună de dat, că n-au ce alege din mine.

Când eram copil, făceam în fiecare iarnă pneumonie. Primăvara făceam alergie la puful de plop şi mă sufocam Acum, nu. Acum mi-e bine. Dar am rămas mică. Sunt plăpândă. Uneori mi se crapă mâinile de la detergent. Îmi place să-mi dau pe ele cu Nivea albastră. Îmi place mult, miroase a parfum bun. Îmi place şi că e ieftină. Mama mea se dădea pe faţă cu Nivea albastră. Avea pielea moale, mama. Poate de asta îmi place, că îmi aminteşte de ea. Mama mea era o femeie foarte frumoasă. Eu nu am piele așa frumoasă ca mama.

Uneori spăl mezelurile de mâzgă. Le dau cu ulei. Dacă mai put, le dau cu condimente până zici că abia le-am primit. Fac asta noaptea , când toţi dorm şi trecătorii nu mai au chef să cumpere altceva decât băutură. Ţin o găleată cu apă şi oţet sub tejghea. Cufund cârnaţii şi salamul acolo. Le frec cu un burete de vase până nu se mai lipesc de mână. Fac totdeauna ce mi se spune.

Noaptea ascult muzică pe telefon, să nu mă ia somnul în magazin. Îmi e frică de tiriştii beţi. E un han al lor chiar peste drum, în care șoferii opresc să doarmă. Sunt multe curve pe lângă han. Unele sunt mai mereu pe bordură. Vin la mine şi îşi cumpără gumă de mestecat şi câte un spray. Îl împart între ele. Se spală cu apă minerală la subraț şi se şterg jos cu şerveţele umede. Dacă se plictisesc, dau muzica tare şi dansează. Au un radio mic. Sunt 3. M-am şi împrietenit cu una, Alexandra. Vorba vine împrietenit. Dar o mai ascund în magazin când trece razia. Are un copil cu un tirist. Copilul are o pată vineție pe obraz și o mână panaloagă. Așa l-a născut. Nu ştie al cui e. Îl trimite cu ţiganii la spălat de parbrize şi se duce să îl ia când pleacă de la produs. Fac şi ei ceva bănuţi, trăiesc. Şi-a cumpărat un Iphone şi are Facebook. E haioasă, Alexandra. Are un râs de mori. Râd şi eu cu ea, că spune bancuri decoltate şi îşi bate mereu joc de clienţi. Îi face de rahat pe toţi. La început, îmi era cam silă de ea. Acum, nu. Uneori mai mâncăm ciocolată împreună. Are suflet bun. Mi-a spus odată că viaţa e mai curvă decât ea. Era bătută, unul o târâse de păr şi îi dăduse cu pumnul în gură, de îi făcuse praf buzele. Abia vorbea, era umflată toată. Mai venea uneori bătută, dar niciodată n-am văzut-o așa. Din ziua aia parcă am început să ţin la ea.

Mi-e frică de hoţi și de bărbaţii beţi. Bărbaţii beţi îți pot face mult rău. De multe lucruri mi-e frică. Aşa sunt de când mă ştiu. Mi-e frică să nu rămân fără serviciu. De-asta mi-e cel mai frică.

Iarna e foarte frig în magazin. Patronul nu ne lasă cu reşouri. E un scârbos. Nu ne lasă nici cu mănuşi. Mi-a tăiat de două ori din salariu: o dată că am aprins reşoul, altă dată că am aruncat nişte salam rânced la câini. Atunci m-a şi plesnit peste faţă. Mi-a fost mai mult ruşine decât m-a durut. Zicea că nu-l spălasem bine. Nina m-a învăţat cum să-l spăl. Nina trăieşte cu patronul. Vinde şi ea, dar nu lucrează niciodată noaptea, că e femeia lui. Dar eu nu mă supăr. Nina e frumoasă şi are un bărbat șofer. Se înţeleg bine. Mai scapă ea la bărbaţi, dar are grijă de copii. Are şi bărba-su pe una prin nu ştiu ce oraş, nu mai ţin minte cum i-a spus. Dar amândoi sunt pentru copii şi casă. Aş vrea să am viaţa Ninei.

Eu n-am bărbat. N-am avut niciodată. Sunt virgină. Nici n-am timp de aiureli. Ies la 8 dimineaţa, iar ziua următoare dorm până la unu, că la 5 intru iar. Dar măcar am de lucru. 3 ani n-am găsit mai nimic şi aveam scandal cu tata. Mai lucram cu ziua la spălat vase, unde apucam. Tata mă beștelea că stau, spunea că sunt putoare şi că i-am mâncat banii. Pe de-o parte aşa era, că m-a ţinut în facultate, aşa cum e el. Noi o ducem cam greu, nu suntem bogaţi. Eu fac naveta. Dar nici ultimii săraci nu suntem, mulţumesc lui Dumnezeu .

Ştiu că lumea spune că sunt urâtă. Mama mă întreba mereu când am de gând să mă mărit. În facultate n-am găsit. Toţi erau cu cineva. Ştiu că le era ruşine să iasă cu o saşie. Şi mie îmi e de multe ori ruşine că sunt saşie. Aş vrea să am bani să mă operez la ochi. Am auzit că poţi să scapi de ochelari şi de strabism. Tare mult aş vrea. Poate atunci o să mă mărit şi eu. Poate o să am şi eu un iubit, chiar urât să fie. Poate, cândva…

Bărbaţii beţi mă înjură dacă nu mai am ţigări de-ale lor pe raft. Unul mi-a zis odată: ”fă, chioaro, da’ tu ce mama dracu’ ai în magazinu’ asta? Nici ţâţe n-ai!”A fost în prima mea săptămână. Eram proastă, mi-au dat lacrimile şi mi-a fost frică. Nina mi-a spus să nu mai plâng niciodată pentru ce spun bărbaţii. Multe lucruri bune m-a învăţat Nina. Pe ea n-o înjură nimeni. Dar Nina e o femeie frumoasă.

Acum nu mă mai întreabă nimeni când mă mărit. Doar mama mă întreba, până să moară. I-am făcut luna trecută pomană de un an. Tata n-a venit, a zis că nu îngraşă el popii şi milogii. S-a dus singur la cimitir, după aia. Tata mereu înjură popii. Frate-miu mi-a trimis 140 de euro din Spania. Am fost în culmea fericirii. 20 de euro i-am pus în caietul cu bani.

Acum două zile am văzut copii cu cireşe pe stradă. I-am văzut printre zăbrelele geamului. Eram tot la magazin. Uitasem că a venit vremea cireşelor. Mi-am luat şi eu două grămezi, în drum spre autobuz. Nu-s aşa bune, abia alea din iunie au gust. Dar a fost o zi tare frumoasă. M-am plimbat mult prin piaţă și mi-a fost bine. Era soare.

Cea mai fericită zi din viaţa mea a fost când am luat la facultate și când patronul mi-a dat 150 de lei cadou că am lucrat de Crăciun şi de Anul Nou. Oricum nu aveam ce face acasă. Tata a fost şi el la muncă, apoi s-a dus cu nişte prieteni. Eu n-aș fi avut cu cine să stau. Banii ăia au fost primii pe care i-am pus la caiet. Poate cândva o să strâng să mă operez. Sau să văd o țară străină. Sau poate pentru copiii mei.

Dacă cineva m-ar întreba ce mi-aş dori cel mai mult şi cel mai mult în momentul ăsta, n-aş şti ce să spun. Cred că nimic. Poate un cărucior, să car marfa din dubă cu el.