Leagă, Doamne, dacă poți

Leagă, Doamne, vântu-n iesle

şi mă-ncuie-ntr-o copită

cu cinci maici de crânguri murge

şi cu jar trosnind sub plită;

Doamne, de-un potop frumos

cu doi miei de câmp de mure

leagă ochii mei să-ndure

dorul ei de vin lutos

Leagă-mă de mine, Doamne

cu tăciune stins pe râuri

cum şi ea pe greabăn frâuri

mi-a tot pus din colţ de ochi

şi mi-a răsucit prin oase

verzi spărturi de lemne coapte

şi-mi tot rupe şi-mi tot coase

ploi de ea prin mâl de nopţi.

Leagă-mă ca pe o toamnă

de un stâlp de mânăstire

şi-mi citeşte din psaltire

cu doi ochi subţiri de hoţ,

cu doi ochi subțiri de doamnă

Să nu plec,

să nu mă fure

cu tot sufletul din mine

ca pe-o cană de afine

ca pe-un braţ de flori

la porţi.

Leagă, Doamne, dacă poți…

(sursa foto: hdwallpapera.com)