Camelia Radulian 
trenţe colorate, plastic, nămol
curtea plină de aşchii
mai am nişte grăunțe pentru păsări
câinele oricum mănâncă doar pâine
mâine dimineață vine poștașul cu pensia
o să-i las un leu
o să deschid frigiderul
voi vedea… poate un ou
să fac curat în sertare
să văd iar albumul
și aceeași liniște de prăpastie
uite soarelele prin coardele viei
tremur iar
a stat ploaia
bate clopotul
nu pentru mine
hai, picioare, urniți-vă!…
Lângă râu, mătase grea, lintiţă şi sângele soarelui.
Slut, un bătrân mă privește în oglinda apei.
Doamne, eu sunt?
