Camelia RadulianCamelia Radulian
04.03.2016

Îți iau inel

Trage de scânduri, mamă, vine frigul

şi-ţi spulberă pe umeri năvălirea

de rădăcini şi ierburi.

Vine vremea

când lutul scrie tâmplei

risipirea.

 

De te-or căuta prin lume verzi poiene

şi ochii de nisip ai verii duse,

le-oi bate şapte inimi

pe sub coaste

să mi te ia din stele

albe, suse.

 

Deasupra ta, urcuş de lumânare

muiată-n slove aspre,

de pelinuri,

în care toarnă toţi drumeţii vinuri

şi urlă unghii-n carne

a plecare.

 

Tu pune doar hotare la amiază,

să nu mai ştiu nimic, dar să mai simt

că înfloreşti pe praguri de alint

şi ochii-ţi nu de mine

lăcrimează,

ci roua-n crini

pe candele de-argint.

 

Căutându-te prin tot ce nu grăieşte

îți mângâi -simti? obrazul tras prin ploi,

îţi pun pe braţe pături de noroi

s-asculţi prin ele viața

cum dospeşte,

să nu-ți mai fie frig

sau dor de noi.

 

Îţi iau inel şi-ţi fac din câmp podoabă,

şi lanţ la gât

din zvon de tămâioare.

Tu… trage-ţi, mamă, umbra pe picioare

Se face frig sub iarbă.

Şi te doare…

Sursa foto: glowing butterflies art