Trage de scânduri, mamă, vine frigul
şi-ţi spulberă pe umeri năvălirea
de rădăcini şi ierburi.
Vine vremea
când lutul scrie tâmplei
risipirea.
De te-or căuta prin lume verzi poiene
şi ochii de nisip ai verii duse,
le-oi bate şapte inimi
pe sub coaste
să mi te ia din stele
albe, suse.
Deasupra ta, urcuş de lumânare
muiată-n slove aspre,
de pelinuri,
în care toarnă toţi drumeţii vinuri
şi urlă unghii-n carne
a plecare.
Tu pune doar hotare la amiază,
să nu mai ştiu nimic, dar să mai simt
că înfloreşti pe praguri de alint
şi ochii-ţi nu de mine
lăcrimează,
ci roua-n crini
pe candele de-argint.
Căutându-te prin tot ce nu grăieşte
îți mângâi -simti? obrazul tras prin ploi,
îţi pun pe braţe pături de noroi
s-asculţi prin ele viața
cum dospeşte,
să nu-ți mai fie frig
sau dor de noi.
Îţi iau inel şi-ţi fac din câmp podoabă,
şi lanţ la gât
din zvon de tămâioare.
Tu… trage-ţi, mamă, umbra pe picioare
Se face frig sub iarbă.
Şi te doare…
Sursa foto: glowing butterflies art