Camelia RadulianCamelia Radulian
01.04.2016

Hotarul de liniște

Doar mi te amintesc

mirosind a vanilie,

a muşcată aţipită la prânz

de atâta culoare.

 

Cu mâini de scorţişoară

şi cozonaci

înfloreai sărbătorile,

palidă ca un crin.

Dansai, împreună cu zarzării curţii

tangoul de tinereţe pierdută,

tangoul de linişte,

trist,

al singurătăţii.

 

Cât de frumoasă erai

prăbuşită în duminici pustii,

la fel de singură ca şi

argintul lunii

din care îţi doreai un inel,

la fel de tragică precum sufletul

îmbătrânind, îmbătrânind

pentru mine

mereu.

 

Azi, ce târziu,

inelul tău de logodnă cu visul

spânzură gol

în hotarul

lumii de linişte.

7.058 cititori