Herghelii de lavandă

Ce înaltă lavandă! Mai știi cum vuia

țărmul mării din noi și țărâna din ea?

Trup de vânt am avut. Ne striveau printre muri

ochii verzi și adânci ai nebunei păduri…

Ca doi cai osândiți la căpestre de jar

ne-am iubit pe un verb dintr-un galben de ziar

Cu un ciob ne-am crestat într-o vară de nunți

și-aveam părul mai alb decât albul din munți.

Ce lavandă! mai știi? Pe genunchi de pământ

ne-am iubit înveliți de un rest de cuvânt

În otravă de târg și-n amurg de pășuni

Eu, pe jale de mov, tu, pe cruci de tăciuni…

Mi te-ntorc herghelii de lavandă în noi

să-mi aluneci din șei, prin tangouri de ploi,

să dansăm în trecut, într-o vară de nunți,

sprijinindu-ne, mov, gândul iernii pe frunți…

Foto: Camelia Radulian