Fă-mă țipăt

Până la rădăcină

te-am curăţat de pământ,

ca pe psalmi te-am îngânat,

dar tot m-am trezit în sudori

şoptindu-ţi dogoarea

în urechile dragului.

Hai, vino, dragoste,

vremea se năruie

tu eşti tot aşa îndelungă

şi-adânc ţi-e pumnalul ce-mi sfâşie

băierele lutului.

Atâta parfum iese din tine

şi-atâta sânge

ca dintr-un lotus strivit de șoldul iepelor

în grajduri de zmeură.

Ah, fânul e verde

lunca e-n floare,

dragul meu are răsuflare de frunză

nopţile mele au geamăt de mânz

Înveleşte-mi cu piele flămândă

pulpele aprige ca o câmpie

fugită din ierni

Fă-mă ţipăt, dragoste.

Dragul meu are răsuflare de cimbru,

dragul meu are ochi de migdal.

Ah, lunca e de-a dreapta crucilor

şi apele râului ne curg peste dinți.

7 mănăstiri se roagă în mine

şi toate cuvintele lor au trepte de marmură:

fă-mă țipăt.

Mâna mea împarte lumânări peste gard

trandafirii plesnesc peste ziduri

şi florile Saharei miros a vanilie.

Fi-voi eu viscol curând

prin umerii sălciilor

fi-va el muşuroi pe poteci.

Ai îndurare, dragoste;

vorbeşte despre noi mai departe.

(sursa foto: img12.deviantart.net)