el e singurul bărbat pe care l-am iubit

încă de dimineață pornesc truda
mă adun de pe jos
bucată cu bucată
așa risipită cum sunt
în o mie de mărgele, o mie de petice,
pietre îngrozitor de triste
câteva fete culegând smochine pe malul Dunării
frunze
și acest aer în ștreang
ah, zeilor, el e singurul bărbat pe care l-am iubit

aș întreba cât costă viața în care nu aș fi intrat niciodată
dacă îmi erai atât de puțin
dar nu mai am pe cine
e un octombrie surd,
zidul din care cad
are cărămizi foarte singure

eu nu știu să lipesc scrisori,
nu știu să lipesc prăpăstii,
în general nu știu mai nimic
nici taina acestui miracol nătâng
că îmi lipsești și tremur

cineva ar putea face din mine o cruce
cineva ar râde
e noapte
încă
de dimineață pornesc truda.

(sursa foto: econet.ru)