Camelia Radulian 
Venise.
Într-un genunchi avea un sertar
cu coacăze negre și flori.
De fiecare dată când pășea
cădeau din el petale încinse
și aerul prelung se-nvelea
cu vuiet animalic de valuri
pe când fruntea lui era ca un zbor
avea pe umăr
un fel de planetă
în jurul căreia gravitau
peisaje lacustre.
Își împletise liane sub gene
și-n ochi avea stoluri de păsări subțiri
și dogoare alene
de nuferi.
Răspândea o aromă
de gutui și nisip
de timp…
Era mai albastru, mai albastru, zic,
decât marea
și mai adânc.
Se minunau de el trecătorii,
se îmbulzeau în piața municipală
fluturau fanioane, stegulețe și șepci
consternați, dar cu teamă.
Voiau să-l vadă.
El purta un aer vinovat
Iertați-mă -părea să spună
ca sunt atât de altfel
și de înalt.
Zâmbea stingherit și din genunchi
îi curgeau petale.
La un pas stângaci,
pierdu coliviile cu îngeri
magazinul cu speranțe,
egretele colorate.
A fost atunci un moment
împietrit de tăcere.
Apoi privitorii s-au năpustit sălbatic,
s-au călcat in picioare
dosind
din trupul lui speriat
tot ce le putea fi cândva de folos:
un ciob de speranță
un zâmbet în plus,
mai multă iertare și milă.
O bătrână evlavioasă îi smulse din piept
inima caldă,
căci voia să îmblânzească astfel
ziua ei biată, din urmă.
Un chirurg se-nghesui și el să adune
firimituri din ochii lui sparți,
un patron fură șanse
să scape de Garda Financiară.
În sfârșit, o mamă îi strigă fiului
de sub picioarele mulțimii:
Ia și tu o bucată de memorie!
te-ajută, fiul meu, să-nveți istoria
te-ajută mult să nu mă uiți!
La mare preț erau aripile de înger
cu ele puteai decora cei mai sărăcăcioși pereți
dar cine să le apuce mai întâi
și câte aripi ar fi putut să țină slăbănoaga lui piele?
El nu se apăra.
El murea.
El devenea o risipă.
Spre zori, l-au doborât de tot
ca pe-o statuie vulgară,
i-au smuls zâmbetul timid,
limba cu care voise să-și ceară iertare.
Au cotrobăit prin el o noapte întreagă,
l-au devorat până când i-a rămas strălucind
pe pământ
doar carcasa grea, de fosfor
a oaselor.
Apoi, pe deplină lumină, municipalitatea a trimis gardienii.
O femeie ursuză
mătura caldarâmul.
