Camelia Radulian 
Ți-aș fi adus un coș cu flori de tei
Dacă mai rămâneai
Chiar bătrân și orb
Lângă scara pe care nu mai îndrăzneai să o urci
Dar bătea soarele
Într-o dungă a nimănui
Înainte de brumă
Și mătasea porumbului se chircise
La capătul drumului, lângă gardul tău
Acolo o dusese vântul.
