Cristina Crețu 
Se răriseră babele. Muriseră. Câteva case nici nu mai erau, casa babei Ioana, a babei Neaga și a lui nea Stan Fieraru’. Pe unele locuri creștea trifoiul. Câte un dâmb mai amintea că acolo fusese o casă.
Toamna, pe cine să mai iei la vie să culegi strugurii? Babele de rămăseseră mai erau bune de ceva, dar trebuia să le asiguri transportul, că degeaba mai veneau. Asta le era puterea.
Într-un an, l-am luat pe șeful meu la țară să vadă cum facem noi vinul. El era din Iran și nu văzuse niciodată cum se face.
Dimineața era răcoare. Țața Niculina intrase pe poartă și mergea puțin aplecată, cu o găleată de-o vadră în mână. Peste haine, își pusese un fâș subțire, legat cu o basma făcută sul.
A venit și Gherghina de pe vale. Apoi, țața Gherghina lui nea Crăciun, încet-încet, ne-am adunat. Am dus babele cu Mercedes-ul. Tata a venit cu bărbații, în căruță.
Crescuse iarba. Era puțin arsă. Turița ți se lipea de haine. Tăiam ațele aracilor și eliberam joardele, apoi culegeam strugurii. Colo, colo, coșuri goale. Când se umpleau gălețile, le deșertam în coșuri. Șeful și tata le cărau la căruță. Zeama strugurilor curgea din coșuri pe cămăși. Era lipicioasă. Lui nea Crăciun îi curgeau ochii. Vorbea și se oprea să îi șteargă cu o batistă. Era bătrân și el.
Am pus masa să mâncăm. Am așternut o față de masă și ne-am așezat în jurul ei. Femeile stăteau pe țoale. Se făcuse cald și mai lepădaseră din ele. Brânză, roșii, castraveți, cârnăciori, ouă fierte, ceapă și pâine de casă. Hossein mânca în picioare, parcă ii era rușine. Deschisese portierele mașinii și se auzea muzică. Tata a venit cu o sticlă de țuică și cu două pahare. Gherghina de devale nu prea vorbea. Când a luat paharul cu țuică, atât a zis:
– Eu când muncesc, muncesc!
Nimeni n-a dat-o înapoi.
Șeful nu a băut. Îi cerceta cu ochii pe toți. Cine știe ce-o fi gândit despre noi?! Ăștia eram, mari și lați.
Pe la prânz, a dat Dumnezeu și am terminat. Tata a înhămat iapa și a plecat cu strugurii puși în folie. Deasupra, erau puse coșurile întoarse. Gălețile goale zdrăngăneau pe loitre. Ne-am strâns toți în mașină. Eu am ținut-o în brațe pe țața Niculina. Locul ei din față îl luase nea Crăciun. Cu o batistă veche, își tot ștergea ochii.
Mama tăiase două curci și făcuse ciorbă cu borș de casă și friptură cu sos. Am mâncat la masa de sub nuc.
Un băiat din sat ne-a împrumutat un storcător. Mustul roșu ca sângele de iepure curgea în valuri. Șeful căra gălețile pline și le turna cu pâlnia în butoi. Îmi ceruse o cretă și scria cu cifre arabe pe lemnul gri: ek, do, se, ceahar, panci…
Era o toamnă de miere. Frunze arse de viță de vie curgeau din boltă. Când le călcai, se măcinau. Deasupra salcâmilor, graurii se roteau oropsiți.
