Cristina Crețu 
Semăna cu actorul american Mel Gibson. Îl chema Victor. L-am văzut în fotografii îngălbenite și aveam să-i cunosc doar mormântul.
În momentele mele grele, am mers și i-am vorbit în gând. De pe steaua lui, poate că m-a ascultat. Îmi place să cred că mă știe, că îl știe pe fiul meu, nepotul lui. M-am apropiat cu sfială și respect de mormânt, am jumulit iarba și am mângâiat fotografiile din ceramică. I-am vorbit cu blândețe, ca unui suflet pe care nu trebuie să-l superi, de partea pragului lui trebuie să fi existând doar pace și liniște. I-am vorbit cu sinceritate.
– Îmi pare rău, dar voi pleca…
Mi-am dorit mult să studiez. Între timp, mă îndrăgostisem de fiul lui. Iubirea a venit oarbă, cu focul ei de paie. Vedeam cum visul meu de a studia mi se năruia, dar eu continuam să fiu naivă și credeam că voi găsi un sprijin cât de mic în noua mea familie. Mereu spun că dacă ar fi trăit Victor, aș fi avut un alt destin…
Via era pe un deal. Venea o vale, apoi pe un alt deal se vedea grădina C.A.P-ului. Zarzării înfloriseră. În sacoșă, puțină mâncare, apă și, învelit în cârpe, caietul meu de engleză. Învățam pe furiș. Eram gravidă în primele luni și săpam la vie. În momentele de odihnă, citeam. Caietul era deschis, pus pe pământ. Gândaci roșii se târau pe file. Îi alungam cu un deget. Câteva femei munceau în grădina de legume. Mi-au făcut semn cu mâna. Le-am răspuns la fel. Ele știau cine sunt, după locul viei. Priveam cerul coborât pe fruntea dealului. Repetam cu voce tare: ”The Tragedy of Julius Caesar is a play whose center is most exactly a murdered human body”… (Tragedia „Julius Caesar” este o piesă de teatru al cărui centru este mai exact un corp uman ucis”.) Nu-mi dădeam seama, dar eu însămi jucam într-o piesă cu un final trist, iar palma aceea grea, primită pe ureche, nu reușise să mă determine să renunț nicidecum la visul meu, mai mult mă înverșunase.
I-am spus lui Victor că voi pleca. Deasupra mormântului, cerul plin de pace. În sufletul meu, durerea. Deja primisem pumnalele tăcerii. Tot ce mi-a mai rămas e un fâlfâit de pasăre orfană.
…”a play whose center is most exactly a murdered human body”…
