Cristina Crețu 
Un tablou: bunica Leanca plecând de la noi, mama și tata petrecând-o până la poartă, baba Ioana din curtea ei uitându-se cu mâna streașină la ochi, sau baba Neaga, de alături.
Bunica Leanca se întorcea pe călcâie:
– Hai, vă las sănătoși!
– Umblă sănătoasă, Ilinco, strigau babele de peste gard.
Și se auzeau voci multe și toate urările bune din lume.
– Să mai vii pe la noi, ziceau mama și tata.
– Mai vin, dacă oi putea.
Eu mă bucuram mult pentru moneda de trei lei. O pupam de o albeam. Mamei îi aducea bulion, făină, mălai, lucruri pe care le aveam și noi, dar acelea erau de la ea și, așa era frumos, îi mulțumeam pentru osteneală. Printre daruri, și o jumătate de țuică. ,,Pentru tetică-tu”. Mama o lua și o păstra pentru zile de muncă la câmp.
Tabloul nu este ieșit din comun: o bătrână își vizitează rudele, însă vorbele acelea de rămas-bun mi-au rămas într-un colț de suflet și ca un nufăr alb au înflorit pe lacul acestei zile, când vreau să văd ceva frumos și nu văd.
