Cristina Crețu 
Doamna Aneta ne da teme lungi la limba română.
Iarna, stăteam în genunchi, cu spinarea lipită de sobă,
Și scriam la capătul patului peste zece pagini.
Intra pisica mirosind a zăpadă,
Se ștergea de piciorul meu stâng și se făcea ghem într-un colț.
Tata pleca la muncă la ora patru dimineața.
Mama trebăluia pe-afară, la animale.
În singurătate, scriam tema la română,
Vorbeam cu voce tare și mă visam profesoară.
Pisica era elevul meu tăcut și atât de cuminte.
Doamna Aneta bătea drum lung să ajungă până la noi.
O văd și acum, îmbrăcată cu un cojoc,
În fața farmaciei, așteptând un autobuz prăfuit și înghețat,
Făcând pași mici încoace și-ncolo.
