Cristina Crețu 
Zilele triste, când cei dragi m-au părăsit,
au o apă tulbure, ce n-a secat,
le-am pus pe toate într-un sac vechi, peticit,
dar sacul la gură eu nu l-am legat.
Va fi bine, îmi spun, la fel ca altădată,
când ne strângeam cu toții la masă, sub nuc,
și să văd ce fac, de teamă să nu îi uit,
deșert sacul pe jos, să îi mai văd o dată.
(din volumul de debut „Iarna dintre noi”, ed. Liric graph, 2016)
