Piele rece

           Dintre toate vieţuitoarele pământului, de şerpi am cea mai mare teamă, de când a fost să mă înec în Herăstrău, crezând că algele în care mi s-au încurcat picioarele erau şerpi.
Odată, m-am dus la Zgaidarac, la o prietenă. Am ieşit la marginea satului şi am mers pe câmp. În faţa mea, mi-a tăiat calea un şarpe. Am înlemnit. Mi-am adunat forţele şi am fugit mâncând pământul. Doamne, ce spaimă am tras! La întoarcere, i-am povestit mamei.
– Şi lui Marian, lui frati-tu, era să-i intre un şarpe-n gură. Era mic şi-l pusesem în troacă, săpam la vie, când nu ştiu cine s-a dus la el şi a văzut un şarpe, chiar lângă troacă. Demult, am auzit şi eu, a continuat mama, i-a intrat un şarpe în gură unui tânăr, flăcău. Adormise pe câmp cu gura căscată.
– Şi ce-a făcut? am întrebat eu.
– Au fiert două vedre de lapte într-o căldare şi l-au agăţat cu picioarele sus, la grindă, şi şarpele a ieşit singur.
– Mai ştii când eram la secerat de grâu? a întrerupt-o tata.
– Stăteam cu săptămâna pe câmp, se făceau cămăşile scoarţă pe noi de-atâta muncă şi sudoare, a zis mama.
– Ce mâncaţi acolo?
– Ce să mâncăm, fasole, făceam mămăligă, cartofi, ceapă şi ia şi seceră!
– Am plecat odată să adun iarbă pentru cai, a început să povestească tata. Aveam biciul pe umăr. Apucasem cu el aşa. Când, mai încolo, am văzut un şarpe mare la soare, uite aşa avea capul de mare, a zis tata strângându-şi pumnul, balaur, nu alta. N-am avut de lucru şi l-am atins cu coada biciului, dar nu l-am atins bine. Măi frate, să fi văzut cum se punea în coadă şi se uita de sus la mine şi nu ştiu cum făcea că, din coadă, sărea spre mine şi mi-a tras una pe spinare, de mi-a rupt cămaşa. Nu fugeam pe de-a dreptul, grâul era mărunt, şi mă vedea. Am început să fug în zigzag, până am ajuns la un lan de porumb înalt, aşa mi-a pierdut urma, că mă omora, a terminat de povestit tata, retrăind din spaima de atunci.
Nu-mi plac şerpii deloc. Când zic şarpe, zic frig, dar un altfel de frig, ca sfârşitul. Uneori, îi visam.
– Ai dormit dezvelită şi ţi-a fost frig, de-aia ai visat, mă liniştea mama, de-aia…

În imagine, mama și fratele meu Marian, lângă o ușă veche (foto din arhiva personală)