Cristina Crețu 
Tata povestea:
– Eram tineri și ne-am dus la o nuntă la Călugăru. Mă-ta știa lecția dinainte. Îi spusesem: vezi, când mergem la vreo nuntă, o veni vreunul să se ia de tine, să-ți zică o vorbă tronc, tu nu care cumva să vii la mine și să-mi spui atunci, că poate oi fi drojdiit și mă iau cu omul la bătaie și stricăm nunta oamenilor. Ăsta mi-era cuvântul. Ne-am dus. Față-n față cu noi, erau unii luați de curând, ca și noi.
– Nu știu cum m-a prins singură ăla, eram afară din cort, a continuat mama istorisirea. Ion îl chema, Mitule? Parcă Ion. M-a apucat de braț și mi-a zis:
– Mergi până la mine? Că venim repede îndărăt, nu ne știe nimeni…
– Merg, i-am răspuns eu, și pe loc l-a luat tremuratul, mă ținea de braț și bâțâia. Cu o condiție: să fii diferit de bărbatul meu, adică, să ai două daravele și un ou!
– Dă-te-ncolo, bia! Mă făcuși să râd!
– Păi, tu ce crezi, mă, că ăla de-l vezi la masă e un prost? Nu e, mă, e bărbatul meu și îl respect, dacă tu nu-ți respecți nevasta, e treaba ta, ce-ar fi să le spun eu acuma lor ce-mi ziseși tu mie?!
– Zău, să mă ierți, am glumit, să știi, nu le spune. Fă-te că n-ai auzit, a mai apucat să-mi zică roșu-roșu la față și s-a amestecat în lumea de se strânsese să vadă nuneasca. Mireasa împărțea șervetele. Lăutarii se învârteau în jurul nașului, să-l scuture de gologani. S-a dus glonț, a luat-o pe nevastă-sa și au și plecat de la masa noastră. De rușine.
– Altă dată, veneam de la o nuntă, a mai spus tata, când, pe la Șapcă, la fântână, văd pe unul de pe vale care se bătea cu un soldat. Nu cunoșteam soldatul, nu era de pe la noi. Al cui era ăla de devale? Zi, să-i zic, ăsta, mă, al lui Gheorghe al Gherghiniții. Se băteau. Eu m-am băgat între ei. Băiețele, îi zic ăstuia al nostru, ce aveți, mă, de ce vă bateți? Nu știu care mi-a dat un pumn, că mi s-a umflat falca, dar mă-ta, deșteaptă, a găsit o tresă pe jos, a luat-o și a băgat-o-n sân. Ca prin farmec, s-au potolit. Ce s-a mai rugat soldatul ăla de ea, tanti în sus, tanti în jos, ce s-a mai rugat să-i dea tresa înapoi, ca să nu dea de vreo belea la unitate!… De-aia vă zic. Vezi pe unii că se bat, mergi înainte și vezi-ți de drumul tău, că se întâmplă să dea vreunul în tine, le vrei binele și găsești de-a-ndoaselea. Asta faci. Mai bine, vezi-ți de drumul tău, vezi-ți de drumul tău, că e mai bine…
