Cea mai tristă imagine văzută azi din tramvai: într-o stație, o bătrână acoperită cu un macat cu trandafiri roșii, mari, frumoși-frumoși, reușiți, de parcă fuseseră furați dintr-o grădină însorită. Bătrâna avea părul tuns scurt, i se vedea bretonul argintiu de sub pătură, îmi amintesc, din copilăria mea, cum bătrânele noastre își împleteau două cozi cu niște betelii deodată, să fie mai rezistente, niciuna nu se tundea, părul era de la Dumnezeu, se rărea, dar ele îl dădeau cu gaz să strălucească și cred că eu le admiram aura bătrâneții lor și acceptarea ei, dar bătrâna văzută azi într-o stație de tramvai mi s-a părut tristă, tot căutam aura, lângă ea nu era decât un sac de rafie cu o brumă de haine în el, tot avutul său pesemne, iar ochii săi măsurau strada, oamenii, mașinile, tramvaiul trecând, și poate că o clipă ni se vor fi întâlnit ochii, că ei au fost aceia care m-au trimis înspre copilărie, să mai văd bătrânele noastre și aurele lor și m-a durut tristețea acelei femei, că era singură, cu tot cu sfințenie.
Cristina Crețu 17.11.2019
Cea mai tristă imagine
