Oameni pe lângă care am trecut – 101

Suntem hăt, în vremuri îndepărtate, azi de mult uitate, când dacă un scriitor avea nevoie de o imagine de copertă de carte chema un fotograf. Nici nu imi vine sa cred ca am trait si asa.
Nu mai țin minte cum l-am cunoscut pe Titus Popovici… la vreo filmare la care am fost și eu… cred. Ne-am întâlnit înainte de 89 ( și după) de câteva ori… au fost extrem de interesante discuții.
Unul dintre creatorii curentului naționalist din cinematografia româneasca ( doar a făcut scenariul la Dacii, la Pădurea Spânzuraților, la Columna, la Pe aici nu se trece, la Actorul și sălbaticii …) și scriitor al unor romane care au făcut istorie ( sunt toate datele la https://ro.wikipedia.org/wiki/Titus_Popovici).
Când am vorbit eu cu el, la sfârșitul anilor 80, încerca sa se distanțeze de primii ani in general și de genialul și sinistra in special; din păcate, chiar si acum, după atâția ani, a vorbi de Titus Popovici înseamnă a te băga într-un malaxor fără sfârșit, pentru ca trebuie știute și materiale de genul acesta : https://www.libertatea.ro/…/scriitorul-titus-popovici-ceaus…, dar si de genul acesta: http://adevarul.ro/…/din-culisele-cinematografie…/index.html – citiți, e chiar interesant.
Când am făcut această imagine domnul Popovici era la spital… la Elias… făcea niște analize câteva zile. Avea nevoie de o fotografie pentru coperta 4 a unei cărți care urma să apară la Moscova; mi-a spus – mă tutuia – „măi, dacă apare la Moscova, să îi dăm un aer de Perestroika (Gorbaciov și perestroika erau la ordinea zilei)
Așa că a pus pe el un costum, cu cravată, cu tot ce trebuie, în partea de sus, și în rest a rămas în izmene.
A zis: „Fă niște poze așa, în izmene și cravată, să le rupem gura la rusnaci, și mai facem unele în costum de sus până jos ca sa îi păcălim pe ăștia de la noi.”
Pe copertă nu știu ce a apărut, parcă totuși aia cu costum integral, dar am undeva o fotografie cu el in izmene și autograf.
Asta e poza cu costum de sus pana jos, „ca sa rămân și asa peste timpurile astea de rahat”.