Ioan Es. Pop
într-o zi vei fi nume de stradă, popescu,
şi nu cred c-o să-ţi convină să te calce
toţi în picioare atunci. ba poate vor face pe strada cu
numele tău o piaţă de alimente, popescu, or să
arunce pe jos legume şi resturi stricate, le vor
strivi sub tălpi toată ziua, zeama lor acră
are să se scurgă prin asfaltul cu numele tău
şi nu cred că îţi va conveni, popescu.
ba poate vor începe să sape o linie de metrou,
o vor trage adînc prin inima ta, de-a lungul
şirei spinării, pînă înspre calea văcăreşti.
mai mult: or să ţi se uşureze ţigăncile pe garduri,
or să te-njure şoferii şomerii docherii gunoierii
cînd se vor împletici pe strada ta. or să scuipe noaptea peste tot.
cînd vei fi nume de stradă, popescu, în pămîntul tău
vor începe să-şi îngroape propriii morţi, cine se va gîndi
că scobesc în tine ca să-i facă loc celui plecat?
iar dacă va fi cutremur, închipuie-ţi ce jale şi ce
neodihnă şi de cîte ori vor scormoni în tine
şi cît vor blestema pămîntul cu numele tău, zău,
nu ştiu pentru ce ne chinuim atîta să ajungem
nume de străzi pentru alţii, popescu.
Notă. Acest poem a apărut cu puţin înainte de moartea marelui poet Cristian Popescu şi i-a fost dedicat.
(Sursa foto: viata-libera.ro)
