Când visele ne vorbesc

Carmen Firan: Ai ţinut vreodată un caiet de vise?

Ştefania Magidson: De-a lungul anilor, îmi notam visele care mi se păreau mai elocvente în jurnale, alături de întâmplări, observaţii sau cugetări curente. De anul trecut am început să ţin un jurnal destinat conceptului de „cunoaştere directă“, unde, în cadrul programului de post-master „Conştiinţă, Sănătate şi Vindecare“, urmat la aceeaşi facultate unde am obţinut masteratul, University of Santa Monica, am fost încurajaţi să ţinem trei jurnale concomitente, dintre care într-unul să însemnăm intuiţii, momente de sincronicitate şi visele pe care le avem cel mai des. Cu toate că întotdeauna am fost conştientă că sunt o persoană care îşi aminteşte unele din vise (se spune că fiecare dintre noi visează între 3 şi 7 vise pe noapte), faptul că am fost rugată să le consemnez zilnic, m-a forţat să învăţ unele tehnici pentru a maximaliza amintirea lor. În primul rând, înainte de a ne culca, trebuie să ne exprimăm intenţia de a ne aminti visele; a ţine un carnet şi un creion lângă pat ajută mult pentru că adesea, doar notându-ne câteva cuvinte cheie în mijlocul nopţii, ne putem aminti visul în întregime a doua zi dimineaţă. Altă metodă este să nu vorbim sau să părăsim patul înainte de a însemna visul. O tehnică pe care adesea am folosit-o cu succes în dimineţile când nu îmi pot aminti visele este de a reveni în poziţia în care m-am sculat şi a mă gândi la cele mai importante persoane din viaţa mea, deoarece se spune că majoritatea viselor pe care le avem sunt despre aceleaşi 8–10 cele mai importante persoane din viaţa noastră.

C.F.: Ce avem de învăţat din vise? Sunt ele capabile să ne explice trecutul, să ne ilumineze prezentul şi să ne prevină asupra evenimentelor din viitor?

Ş.M.: Jeremy Taylor, unul dintre cei mai respectaţi experţi contemporani în domeniu, a adăugat la titlul cărţii sale Înţelepciunea viselor voastre şi subtitlul Cum să întrebuinţaţi visele pentru a atinge subconştientul şi a vă transforma viaţa… Un subtitlu pe care îl consider ca o sinteză a răspunsului la întrebarea „la ce ne folosesc visele?“ După părerea mea, visele ne oferă o cale de înţelegere, de vindecare şi chiar de apreciere a frumosului şi a armoniei într-un fel profund, în care conştientul de zi cu zi nu poate ajunge date fiind limitele lui. Pentru cei care au studii formale in domeniul psihologiei sau psihiatriei, și chiar și pentru restul (pentru ca până la urmă, cu toții suntem experți cu sau fără educație formală în condiția umană), există conştientizarea faptului că adesea ne luptăm cu părţi contradictorii dinăuntrul nostru, părţi pe care încercăm să le înţelegem şi cu care dorim continuu să menţinem o armonie…deci aş putea adăuga faptul că, în opinia mea, visele sunt o parte din viaţa noastră mental-emoţional-spirituală care, cu atenţia şi interpretarea necesară, ne ajută într-un mod profund să stabilim o armonie interioară, să ne cunoaştem şi să ne acceptăm mai complet în experienţa noastră ca fiinţe spirituale ce trăiesc o viaţă umană. Aș mai adăuga că visele sunt probabil cele mai vechi arhetipuri pe care le putem accesa, cea mai veche comoară transmisă de strămoşi, înainte chiar de limbă, hieroglife, picturi în peşteri etc., este laitmotivul care ne leagă cu strămoşii noştri de sute de mii de ani, singura limbă comună cu aşa-numita „istorie alternativă“. În vise, putem vizita acea „conştiinţă colectivă“, banca de vise unde zeci de mii de generaţii ale speţei umane şi-au depozitat bogăţia „călătoriilor“ avute odată ce închideau ochii înainte de culcare.

C.F.: Există mai multe tipuri de vise? Pe ce s-ar baza o posibilă catalogare a lor?

Ş.M.: Sunt sigură că experţii au părerile lor bine întemeiate. Din experienţa pe care am avut-o cu visele proprii până acum, precum şi din numeroase lecturi pe aceste teme, eu le împart în trei categorii: vise astrale, unde spiritul celor care dorm călătoreşte printre stele sau chiar vizitează alte galaxii, ori, în unele instanţe, are o experienţă pe Terra care a existat cu zeci de milioane de ani în urmă, sau e proiectat în viitor. Al doilea grup de vise sunt cele în care procesăm strict ce s-a întâmplat cu o zi în urmă, alături de frânturi de conversaţii sau personaje care au făcut parte din programul nostru şi care încă se mai repetă în conştiinţa noastră ca nişte casete uitate pe „replay“; cred că rolul lor este de a ajuta sistemul nostru de a se descărca.

A treia categorie de vise este cea la care probabil Freud s-a referit când a declarat că visele sunt „calea regală spre subconştient“, şi aici aş include vise în care au loc întâmplări de tot felul şi în care subconştientul, acel „beci“ întunecat din timpul zilei, devine luminat şi niciun detaliu nu se mai ascunde. Analizând acest tip de vise putem studia ce se petrece de fapt în viaţa noastră conştientă, unde perdeaua care ne ajută să reprimăm duritatea unor adevăruri sau întâmplări este dată la o parte. Tot în această categorie aş include visele prevestitoare, premonitorii, pe cele lucide (când devenim conştienţi că visăm şi decidem să jucăm un rol conştient în vis) şi visele repetitive unde încercăm să procesăm un element esenţial al conştiinţei (şi care se repetă până când este vindecat sau depăşit). În aceste vise descoperim proiecţiile şi auto-amăgirile care mult prea des interferează cu comunicarea onestă, caldă şi reală care are loc cu şi între părinţi, copii, iubiţi, prieteni, colegi, autorităţi sau cunoştinţe temporare. Tot aici îşi au loc vise în care un artist, om de ştiinţă, inventator etc. găseşte o soluţie la care lucra din greu în timpul zilei; experienţele în care lui Einstein, Mendeleev sau Bohr li s-a arătat în sfârşit răspunsul la o cercetare sau descoperire în vis, sunt bine documentate; acolo, pereţii strâmţi ai minţii/imaginaţiei conştiente au căzut, dându-le oportunitatea de a ajunge la răspunsul final.

C.F.: Au visele funcţii revelatoare?

Ş.M.: – Există noţiunea de „incubaţia viselor“, unde, într-adevăr, ideea este să punem o întrebare înainte de culcare pentru a găsi mai multă claritate cu privire la o problemă care ne frământă. Adesea soluţia apare într-un vis care la prima vedere nu are vreo legătură cu problema, însă, la studierea mai aprofundată a visului (adesea prin metoda „Gestalt“ unde dăm grai fiecărui personaj/animal/lucru din vis), începem să înţelegem teme mai profunde şi care de fapt sunt mult mai conectate cu problema pe care vrem să o rezolvăm

.

C.F.: Există vise care ne previn asupra unor întâmplări din viitor? Ai avut vreodată o astfel de experienţă onirică?

Ş.M.: Cred în astfel de vise. Iată un exemplu din propriul meu jurnal: pe data de 26 decembrie 2011 am visat că m-am întâlnit cu Steve Jobs; fundalul erau stelele, dar părea că stăm de vorbă în „univers“, în afara timpului şi spaţiului pământean. Era foarte bine dispus şi îmi spunea cât de fericit era că făcuse tranziţia în acea dimensiune. Mi-a comunicat (în acel fel telepatic cum adesea comunicăm în vise), că se simţea mult mai liber în acea dimensiune, putea călători mult mai repede şi putea ajuta mai mult, şi că se simţea mai puţin inhibat; eram impresionată de jovialitatea şi de bucuria lui. Când m-am trezit, mi-am notat visul şi i l-am povestit şi soţului meu. Trei zile mai târziu, vicepreşedintele de fundraising al fundaţiei Blue Heron pe care o conduc, m-a sunat ca să îmi spună că pe data de 26 decembrie un american de origine română care lucrează pentru Apple a făcut o donaţie de $10 000 fundaţiei noastre care va fi „dublată“ de programul „Apple Matching Gift Program“. Sincer, a fost pentru prima dată când am avut un astfel de vis prevestitor şi m-am gândit că, probabil, dacă nu ţineam cont de el şi nu îl notam în dimineaţa respectivă pentru că era o temă pentru programul de post-masterat, l-aş fi uitat cum uităm majoritatea viselor. Mi-am dat seama că în vis noţiunea de timp este alta, că putem călători în trecut şi viitor fără obstacole, şi mai mult, am devenit profund conştientă că a ţine evidenţa viselor este o disciplină care ne ajută să ne conectăm mult mai direct cu ceea ce este nevăzut, care are loc în eterul pe care, în timpul cât suntem treji, doar îl intuim.

Un alt vis prevestitor a avut loc în noaptea de Sfântul Ştefan, chiar la 24 de ore de visul de mai sus. L-am visat pe un bun coleg de facultate, pe care îl cheamă tot Steven. Iată fundalul: în timpul facultăţii am fost prieteni (Carmen, aş vrea să clarific că am fost prieteni, nu iubiţi), iar la terminarea ei, m-a invitat în două ocazii diferite să îi vizitez familia în Los Angeles. De-a lungul anilor, însă, am ţinut legătura şi am fost fericiţi pentru realizările pe care amândoi le-am avut. Steven e un bărbat frumos, cu o inimă bună şi care a ajuns un respectat doctor, însă nu avusese încă norocul de a o găsi pe aleasa sufletului lui; eu îmi însemnasem în minte ce îşi dorea într-o femeie şi stăteam cu „radarul” la pândă printre prietene. Aşa… În vis, eu şi Steven petreceam o seară împreună, o seară ai cărei parametrii era evident că aparțineau prieteniei, însă între nişte prieteni care se cunoşteau bine şi erau fericiţi unul în compania celuilalt. În vis, eu jucam un fel de rol de lider, unde cumva îl introduceam în mijlocul unor bucurii neaşteptate; în scurt timp, bucuria ne-a transformat mersul pe jos într-un zbor la nivelul acoperişului caselor… ne opream la câte un club, ne orientam către scena dinăuntru şi apoi plecam iarăşi înainte veseli. Purtam o rochie galbenă de şifon, restul culorilor şi personajelor erau închise la culoare; sentimentul pe care l-am avut în vis era că îl introduceam într-o bucurie, într-o fericire de mult uitată. A doua zi dimineață, trimiteam un text de „ce mai faci” unei foarte apropiate prietene, pe care, cu luni în urmă, o pusesem să îşi scrie lista cu calităţile ideale ale partenerului pe care urma să îl cunoască (ăsta e obiceiul meu, nu mă pot abţine), şi, printre altele îmi scrie „sunt în sfârşit pregătită să cunosc pe cineva eligibil, aşa că, dacă știi pe cineva…” Faptul că îl visasem pe Steven şi îmi notasem visul, mi l-a adus imediat în minte, precum şi calitățile pe care şi le doreau fiecare în partenerul sufletului lor. I-am spus că nu cunosc decât unul singur şi le-am făcut legătura. Au trecut două luni de când au început să se întâlnească şi, din tot ce îmi povesteşte prietena mea, în pofida energiei „gri şi grea” care îl răpune la serviciu pe Steven, când se întâlnesc, extazul fericirii, al veseliei de care îmi povesteşte sunt exact calităţile pe care le-am simţit în vis. Deci pentru mine a fost un vis care a prevestit o stare pe care el nu o mai simţise de mult şi spre care eu am fost „mijlocitorul”.

C.F.: Putem face din subconştient aliatul nostru în vis şi îl putem antrena să ne servească?

Ş.M.: Budiştii tibetani şi şamanii au tradiţii de „a lucra“ cu visele care datează de peste o mie de ani la budişti şi câteva mii la şamani. În religiile lor, visele au o importanţă profundă în multe aspecte: de la descoperirea noului Dalai Lama de către cei mai înalţi călugări budişti (unde se spune că primesc indicii în vise), până la meditaţia asupra vieţii care e considerată ca fiind „goală, fără substanţă, ca un vis“, până la credinţa că atunci când o persoană moare, ea intră într-un vis din care nu se mai scoală. Şamanii folosesc visele pentru a câştiga perspective şi interpretări uimitoare, în vindecare (unde un şaman poate intra direct în visul persoanei care are nevoie de vindecare şi a efectua un ritual) până la integrarea energiei vitale a unui individ cu viaţa mai largă a arhetipurilor sau a cosmosului.

(sursa foto: faena.com)