Odilia Roşianu 
So you’re leaving in the morning on the early train
I could say everything’s alright
And I could pretend and say goodbye
But that would be lying
Cause I can’t stop loving you
No I can’t stop loving you
No I won’t stop loving you
Why should I even try?
Se spune că cel care iubește cu adevărat nu e interesat decât de fericirea celuilalt, fie ea și alături de altă persoană. Nu se agață de el, nu face scene de gelozie, nu se împotrivește plecării celui iubit, chiar dacă îi este foarte greu, chiar dacă visa că povestea lor era dintre cele „pentru totdeauna”.
Frământările și descompunerea sufletească sunt ascunse undeva adânc, departe de ochii celuilalt, iar la suprafață, cel părăsit își lasă descoperit doar un zâmbet, poate puțin fals, menit să-l amăgească pe fostul partener, devenit oricum indiferent. „Tu n-o să știi că eu voi plânge imediat după ce dispari. Și mă voi întreba mereu de ce, de ce, de ce?
„I Can’t Stop Loving You (Though I Try)” a fost compus de Billy Nichols și lansat pentru prima dată de Leo Sayer, pe albumul Crysalis, din 1978. Faptul că a ajuns pe locul 6 în topul din Marea Britanie a reprezentat un mare succes pentru piesă. În 2002, cel care a inclus această piesă într-un album (Testify) a fost Phil Collins și respectiva variantă a devenit cea mai (sau singura) cunoscută de majoritatea ascultătorilor de muzică pop de azi, atingând, de asemenea, locuri fruntașe în clasamentele mondiale.
E o melodie de dragoste, desigur. Una care nu povestește decât momentul plecării, al spargerii unei comuniuni între două persoane, dar și al respectului pentru hotărârea și sentimentele celui care va lua trenul a doua zi de dimineață.
Poate ar trebui să învățăm mai multe decât credem din aceste versuri simple și sensibile.
Audiție obiectivă vă doresc!
