Călin NeacșuCălin Neacșu
06.03.2018

dar

uneori, rar, adesea, te mai veghez, așteptând îmbătrânit să’mi răsari răsucită în furtuna fuiorului unui vers fără viitor, pe care, prea leneșă de ofrande de amor și de mândrii răsfățate în parfum lavand’mov’albastru, mi’l adormi acoșmar în vis.   dar de Crăciun, suită în bradul nerușinărilor noastre, împodobită în făină de castane, te hârjonești goală […]