o plângeam când părul îi era cald și se cocea în palmele mele, pe care ea le iubea așa, stafidite, numărând mătănii, pe rogojina răspopită, unde am așternut’o lumii spre hirotonia dezmățului, ca ea să mă plângă, acum că un mai sunt.
Abonează-te și ai acces instant la toate articolele de pe site. În cazul în care esti deja abonat, folosește pagina de
autentificare.