Călin NeacșuCălin Neacșu
07.10.2021

acum că nu mai sunt

o plângeam când părul îi era cald și se cocea în palmele mele, pe care ea le iubea așa, stafidite, numărând mătănii, pe rogojina răspopită, unde am așternut’o lumii spre hirotonia dezmățului, ca ea să mă plângă, acum că un mai sunt.