Zâmbetul

Nu înceta niciodată să zâmbeşti,

nici chiar atunci când ești trist,

pentru că nu se ştie

cine se poate îndrăgosti

de zâmbetul tău.

Gabriel José García Márquez

Zâmbetul meu

– o caricatură –

o umbră speriată de-un joc efemer,

un citat aruncat pe față,

stingher.

În zadar surâde lumina în iarna de-apoi,

în zadar secundele mor

în miros de lavandă și ploi.

Chiar acum,

înserarea perfidă cerșește tăcerea

păpușii de câlți.
Orașul adoarme în psalmii cărunți.

E liniște veche…

Sub lampadar,

merele coapte împart aroma din munți,

zâmbetul Lui

mângâie frunți.

În imagine, „Mere” de Ștefan Luchian (sursa foto: clasate.cimec.ro)