Vino în timpul meu…

Am o relație foarte interesantă cu timpul. Uneori îmi e prieten și-mi ascultă în tăcere gândurile, alteori se face că nu mă cunoaște și mă lasă să orbecăi în necunoscut. În ambele cazuri, însă, mă tulbură, declanșându-mi angoase și neliniști. Cândva, năvăleau asupra mea o sumedenie de întrebări, curiozități despre acest… ”individ” invizibil. L-am pândit zi și noapte, interzicându-mi somnul, pentru a-l prinde, pentru a-l zări, pentru a-l opri să-l întreb cine este El, de ne numără viața și dorul. Timpul devenise pentru mine o adevărată dramă existențială. M-am liniștit abia când am descoperit mărturisirea Sfântului Augustin: ”Ce este timpul? Dacă nu sunt întrebat, știu. Dacă sunt întrebat, nu știu.” Și de atunci trec senină prin timp, citind cum l-au descris alții, cum au încercat să-l definească și n-au reușit. Îmi place descrierea metaforică făcută de Platon: ”Timpul este imaginea mobilă a eternității imobile.”, dar și concepția lui Mircea Eliade despre timp: ”Suntem păcăliți; ni se spune că a mai trecut o jumătate de oră, sau că e șase – ca și cum asta ar avea vreo importanță. Important e faptul că Timpul nostru, așa-zis al Vieții, e un Timp al Morții.”

Am renunțat să-mi pierd vremea vrând să aflu identitatea timpului, de când există și până când.

M-am vindecat de boala lipsei de timp făcând ce-mi place. Dăruiesc și primesc bucurii, mă plimb prin timp fără să privesc mașinăria cu tic-tac, joc șotronul de luni până duminică pentru a-mi aminti gânguritul porumbeilor din podul casei și șoaptele vântului din nucul cel bătrân, iubesc pădurea și munții, oamenii și marea, cerul și liniștea.

Trăiesc! În timpul meu, în timpul tău…

***

O nouă rugăciune

E dimineață?

Am uitat că timpul tău e mozaic

de păsări călătoare,

de fluturi și cireșe coapte,

un timp cuminte

cu amintiri albastre și ceasuri ruginite

în fereastră.

Vino în timpul meu

să îți așez visul sub pleoape,

să căutăm cuvintele de foc,

să ardem frigul din ochii statuilor de ceară,

să scriem poemul umbrei

din ghioc.

Dar ce contează cum e timpul și al cui?

Să ne-așezăm pe marginea fântânii

să bem din miedul zeilor

o stea,

și să rostim în șoaptă o nouă rugăciune:

Bună dimineața, dragostea mea!

(sursa foto: allwallpaper)