Un joc de-a viața

Tu ești căderea frunzelor în cer,

ești tresărirea nevăzutului mister,

ești tot și ești nimic,

ești vrajă și blestem,

mirarea rostuită-n spic.

Întind o mână spre moartea în extaz,

să îți adun răcoarea

brumei

din obraz.

Bărbat cu adieri fierbinți

îți pierzi suspinul printre

sfinți

și pașii pe alei de vii.

Cuvântul tău cu ochii vii

îmi tot descântă veacul,

ora,

în Noaptea Sfântului Andrei.

Te caut printre umbrele din casă,

te caut în livadă, pe terasă,

te bănuiam tristețea din oglinzi,

amarul lumii agățat în grinzi.

Ești semn rămas într-o scânteie,

sunt mila și păcatul –

opaiț în bordeie.

Suntem o iederă subțire,

un joc de-a viața,

o sfioasă presimțire.

(sursa foto: pinterest.com)